Voices from the Merry Cemetery, composed by Shaun Davey

Peter Hurley - irlandez prin nascare si maramuresean de drag

Declaratie de dragoste pentru Romania 

..........................................
"Credeti-ma, tara asta are ceva special!"
'Dar tara asta, credeti-ma, o spun ca observator atent, are ceva special. Ceva in duhul sau de la Dumnezeu. Poate chiar pot sa spun ca e a doua patrie pentru mine. (Ca sa glumim putin, chiar m-am "batut" cu Gheorghe Turda pe microfon, ca sa cant pe scena "Noi suntem romani". El, pentru ca facea play-back si s-ar fi remarcat asta, eu deoarece cantam din toti rarunchii, dar nu se auzea nimic.) Dar, serios vorbind, Romania a umplut un gol in sufletul meu, un gol pe care nu stiu prea bine cum sa-l definesc, al unui om in tara lui. O tara care tine la traditie, care vede in ea salvarea ei, ca natie, ca popor, posibilitatea de a fi liber prin ceea ce ii apartine, prin ceea ce il defineste, in ciuda tuturor influentelor straine de spiritul sau. Poate si asta ne apropie, romani si irlandezi, spiritul acesta de rezistenta, romanii in fata unui regim comunist, irlandezii in fata unui invadator, felul de a fi verticali, neinduplecati. Si daca n-am facut in Irlanda ceva de genul acesta, am facut-o in Romania, adunand laolalta artisti traditionali romani si irlandezi, pentru a pastra viu ceea ce ne defineste, pentru a nu ne pierde radacinile, identitatea ca natii, in masa globalizatoare a Europei. In fine, iubesc Romania si pentru ca aici mi-am cunoscut sotia, la opt ani dupa ce am venit in Romania, pentru ca ne-am casatorit in fata unui preot roman ortodox, in Dublin (am ales s-o facem acolo, pentru ca eu am in Irlanda o familie numeroasa), pentru ca aici e caminul meu si aici am prieteni buni. Am vrut sa inteleg si spiritualitatea acestui popor, citind carti despre ortodoxie, la sfatul preotului care ne-a casatorit si care pastoreste comunitatea romaneasca din Dublin si cu care am devenit bun prieten. Acum doi ani, am vizitat si Muntele Athos, si asta m-a marcat profund, m-a facut sa ma simt ca un pagan. N-am devenit ortodox, nu-mi pot parasi credinta catolica in care am fost botezat si pentru care poporul meu s-a luptat atata si se lupta inca, dar in urma acestei experiente spirituale am devenit mai bun, am simtit ca s-a realizat o schimbare in mine. Am primit acolo o icoana pe care o port cu mine peste tot. Am uitat-o odata in tren si am alergat inapoi dupa ea, am avut noroc ca am gasit-o. In fine, am realizat cat de uriasa e ortodoxia si ce putere are, daca o practici cu sinceritate. Dar, inca o data spun: nu faptul ca m-am casatorit cu o romanca m-a facut sa raman aici, si nici n-am ramas pentru bani, sau pentru succesul in afaceri. Ci, asa am simtit de cand am venit: am stiut ca n-o sa mai plec! Pot sa spun ca am avut si momente de deriva, dar nu m-am descurajat.'